MONOGRAFIA COMUNEI VALEA- SEACĂ

        În prezentarea de faţă am reprodus fragmente din cea mai importantă lucrare referitoare la comuna Valea Moldovei scrisă vreodată. Şi anume, "MONOGRAFIA COMUNEI VALEA- SEACĂ, JUD. CÂMPULUNG MOLDOVENESC",   ÎNTOCMITĂ DE DUMITRU TIMU , FOST SENATOR, tipărită la TIPOGRAFIA SOCIETĂŢII, „ŞCOALA ROMÂNĂ” CÂMPULUNG MOLDOVENESC  în anul 1939.

Nu am intervenit în nici un fel asupra scriiturii originale, am încercat doar pe măsura puterilor noastre să oferim din crâmpeie de text o imagine cât mai fidelă a ceea ce am considerat că a vrut să transmită autorul.

Câteva cuvinte pentru cetitori.

„Într'un veac şi jumătate, comuna mea natală Valea-Seacă din judeţul Câmpulung, a trecut prin atâtea frământări şi prefa­ceri sociale, încât ar fi păcat să nu le recapitulăm, adunându-le într'un mănunchi şi publicându-le în forma unei monografii săteşti. […] având credinţa'n suflet, că publicând acest material într'o broşură, aduc valea-seacanilor o verigă în plus la lanţul contribuţiunilor mele de până acum, pentru desvoltarea lor economică, socială şi morală. […] Ţin să se ştie însă, că oricine ar continua să întocmească o monografie mai complectă pentru comuna Valea-Seacă, va trebui să ţină seamă de prezenta lucrare, deoarece ea este izvorâtă din sufletul unui om care a trăit aidoma nu numai necazurile şi suferinţele, dar şi bucuriile sătenilor arătate într'însa ”

I. Vechimea comunei Valea-Seacă

După un document despre care se vorbeşte în Monografia Bucovinei (Die Bukowina, Czernowitz 1899)¹  — comuna Valea-Seacă din judeţul Câmpulung ar exista ca sat încă înainte de anul 1453. Alte documente la care ni-am putea referi în această privinţă, nu cunoaştem.              

            Singurele urme istorice care au rezistat sute de ani, până nu cu mult înainte de marele război mondial, sunt locurile celor cinci movili mari de pe toloaca comunei despre care — tot în monografia Bucovinei la pagina 243 — se spune că ar fi de pe timpul memorabilei lupte dintre oştirile lui Ştefan cel Mare şi ale lui Matei Corvin date în Decembrie 1467 lângă târgul Baia situat la circa 15 Km depărtare de comuna Valea-Seacă şi că sub mormanele de pământ ale acestor movile, ar odihni bravii oşteni moldoveni căzuţi în această luptă.”

1. Die osterreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild“ („Monarhia austro-ungară în cu­vinte şi imagini“), volumul Die Bukowina,  Czernowitz, 1899 scris de George de Catargi (n.n)

II. Situaţia topografică   

Comuna Valea-Seacă, e aşezată în regiunea sub­carpatică a judeţului Câmpulung, la 15 Km. depărtare de oraşul Gura-Humorului, pe o vale cu puţină apă curgătoare, având un singur părău, cu acelaş nume ce izvoreşte de sub muntele „Arşiţa lui Anton”, aflător în partea de apus a comunei. Din pieptul uriaş al muntelui „Arşiţa lui Anton" şi dela  „Drumul lui Ciobănică", se prelungesc spre răsărit, în dreapta şi stânga părăului, două dealuri, Pleşa şi Runcul, cari încadrează partea din spre apus a comunei, ca în două braţe. Partea dinspre răsărit a comunei e aşezată pe un podiş larg numit în cartea funduară „Sălişte". […]

            În partea din spre miază-noapte pe o distanţă de aproximativ  4 Km comuna Valea-Seacă e scutită pare că înadins de o coastă numită de localnici „Coasta Obrejei”. Coasta aceasta, care începe din hotarul comunei Capu-Câmpului din judeţul nostru şi se prelungeşte până'n hotarul comunei Mălini judeţul Baia, are in mediu o înălţime de 15—20 metri. Paralel cu această coastă la o depărtare de circa 2 Km. curge râul Moldova, iar intre râul Moldova şi „Coasta Obrejei" pe o lungime de aproape 8 Km., se întinde ţarina foarte productivă a sătenilor din comuna Valea-Seacă.

Din această situaţie topografică trebuie să tragem concluzia că aşa numita „Coasta Obrejei" a fost cândva, cu sute de ani in urmă, malul drept al râului Moldova. […]Podişul dintre Coasta Obrejei" şi dealul Runcului, constitue toloaca dinspre miază-noapte a comunei, […].  Toloaca  aceasta   este cam băhnoasă,  deci  mai puţin productivă, de unde probabil îşi trage numele „Coasta Obrejei", deoarece în terminologia topografică germană cuvântul  „obreaja" tradus în limba germană, însemnă „unfruchtbares Hochtal" ( „vale stearpă” t.n). Pe toloaca aceasta se află părăul sec al „ dohotăriei" unde sătenii din vechime îşi făceau din scoarţă de mesteacăn, dohotul trebuitor pentru ungerea osiilor de lemn dela carele lor primitive.

            În partea dinspre miază-zi a comunei e situată a doua toloacă comunală care, deşi e acoperită în cea mai mare parte de un huceag de arini, serveşte de minune ca păscătoare pentru vitele locuitorilor din apropiere. Din acest huceag locuitorii mai chiaburi îşi extrag nuelile trebuitoare pentru îngrădirea livezilor, iar cei mai sărmani mai cu seamă ţiganii, se aprovizionează gratuit cu „gârneţi" pentru aşi fierbe mâncarea şi încălzi locuinţele.

            Paralel cu toloaca dinspre miază-zi a comunei şi cu hotarul dintre judeţele Baia şi Câmpulung, hotar care pe vremuri a servit aproape 150 de ani ca frontieră între România şi Austria — e situată ţarina numită de localnici „Trestia". Făşia aceasta de pământ a fost pe vremuri acoperită cu mase compacte de trestie şi străbătută de mlaştini în care mişunau şerpii; azi însă, datorită hărni­ciei neîntrecute a sătenilor, care o stăpânesc, e transformată în pământ propriu, pentru orice culturi agricole.

III. Suprafaţa teritorială a comunei  

Suprafaţa teritorială a comunei Valea-Seacă este de 2.561 ha din care 996 ha pădure, 793 ha pământ arabil, circa 400 ha izlazuri, (păşuni) comunale, 200 ha fâneţuri, 80 ha pământ neproductiv (prund, mlaştini, etc), 50 ha drumuri şi părae, 22 ha grădini de zarzavat şi pomet, şi în sfârşit, circa 20 ha pământ ocupat de clădiri.

Din această suprafaţă teritorială 761 ha pădure sunt proprietatea Excelenţei Sale d-lui Ministru Ion Victor Baron Stârcea, mare maestru de ceremonii la palatul regal din Bucureşti; 235 ha pădure, constituesc proprietatea composesoratului; 400 ha izlaz comunal, administrat până'n anul acesta de către aşa numita Eforie a păşunelor, spre marea nedreptate a comunei; 1.115 ha pământ, aparţinând sătenilor in posesiune individuală şi restul de aproximativ 50 ha se găseşte în folosinţa comună a sătenilor ca drumuri, părae, pieţe publice, etc.

IV. Drumurile.

Până'n anul 1929, când s'a votat în Parlamentul tării, prima lege a drumurilor după Unire, în comuna Valea-Seacă, n'a existat vre-o dată drum judeţean. Actualul drum judeţean, se întreţinea ca drum comunal de către săteni, având fiecare dintre dânşii obligaţiunea să întreţină o anumită distanţă de drum în raport cu situaţia lui materială. Din ordinul primarului, toţi sătenii trebuiau să iasă în luna lui Mai, la curăţirea şanţurilor, prunduirea drumului şi repararea podeţelor comunale. Dacă cineva întârzia, să îndeplinească această obligaţiune de interes obştesc, intervenia numaidecât jandarmeria austriacă, sub a cărei baionetă, pusă la puşcă, ordinul primarului, se excuta cu cea mai mare punctualitate.

            Drumul acesta comunal insă, nu avea legătură practicabilă pentru circulaţia sătenilor în afară de teritoriul comunei, decât până ce dădea cu capătul în râul Moldova, în spre miază-noapte şi până se oprea în faţa frontierei dintre România şi Austria, dinspre miază-zi a comunei. Din cauza aceasta circulaţia sătenilor înspre târgul Gura-Humorului se făcea numai prin albia râului Moldova peste care nu existau poduri. Când însă râul acesta era mare, mai cu seamă primăvara, când se topiau zăpezile din munţi — sătenii din Valea-Seacă, ca şi cei din comuna vecină Capu-Câmpului, nu puteau străbate cu produsele lor agricole la târgul Gura-Humorului, decât înfruntând valurile volburoase ale acestui râu cu riscul vieţii şi al produselor agricole încărcate pe trăsuri. In nenumărate rânduri s'a întâmplat ca până şi sătenii cei mai îndămânateci la trecut râul, să fie luaţi de curentul sălbatec al acestui râu şi înecat cu vite cu tot. […] Fiind aşa dar complect izolaţi de restul judeţului şi neputând să-şi vândă produsele agricole când se plăteau bine pe piaţa târgului, sătenii din Valea-Seacă erau nevoiţi să-şi vândă produsul muncii lor celor câţiva evrei din comună pe preţuri de batjocură […]. Iată care a fost situaţia circulaţiei pentru sătenii din comuna Valea-Seacă şi cei din comuna Capu-Câmpului, pe timpul imperiului austro-ungar. Timp de sute de ani locuitorii acestor două comune cu populaţia lor de peste 5.000 de suflete, au bătut la toate uşile autorităţilor de stat rugându-le să le facă un drum de legătură peste Larga—Podul-Izvorului spre târgul Gura-Hutorului, dar zadarnice au fost toate rugămintele lor, căci nimeni nu s'a găsit să-şi plece urechea ascultându-le necazurile […].

            Folosindu-mă de demnitatea de senator de Câmpulung, pe care am deţinut-o în prima legislaţie din 1928-1931 […], - am reuşit să obţin trecerea drumului comunal Valea-Seacă— Capu-Câmpului în noua lege a drumurilor din 1929, ca drum „vecinal" şi ca atare acest drum a fost preluat în administraţia judeţului Câmpulung […].  În adevăr, în anul 1932, când eram din nou ales senator de Câmpulung şi preşedinte al Consiliului judeţean […], am reuşit să obţin aprobarea unanimă din partea Consiliului judeţean ca administraţia judeţului să construiască pe o distanţă de 4 Km, drumul de legătură dela Capu-Câmpului peste ţarina locuitorilor din Capul-Câmpului — Larga — Podul-Izvorului, împlinindu-se astfel visul secular al locuitorilor din aceste două comune, de a avea ieşire peste podul „Isvorului" spre Gura-Humorului […], terminat deabia la sfârşitul anului 1934 […].“Văzând deci realizată, cea mai însemnată arteră de comunicaţie, pentru comunele Valea-Seacă şi Capu-Câmpului, eu ca fiu al comunei Valea-Seacă am putut exclama ca Simeon cel drept din sfânta scriptură : „Acum slobozeşte pe servul tău stăpâne după cuvântul tău de pace, că văzură ochii mei împlinindu-se visul secular al părinţilor, moşilor şi strămoşilor mei”! […].

            Interesele economice, sociale şi politice ale locuitorilor din comuna Valea-Seacă din judeţul Câmpulung pe deoparte, şi ale celor din comunele vecine Mălini si Drăceni din judeţul Baia pe de altă parte, cer imperios construirea unui drum de legătură între

aceste comune, începând din drumul judeţean Valea-Seacă, peste fosta graniţă dintre România şi Austria, până'n drumul judeţean din comuna Mălini, în lungime de numai un kilometru şi jumătate, pentru ca în felul acesta să se şteargă nu numai orice imaginaţiune de „frontieră” dintre „regăţeni" şi „corduneni", dar şi legăturile economice ale populaţiunei româneşti din aceste două judeţe vecine să devină o realitate.

            Planurile pentru acest drum sunt proectate încă din anul 1930 şi se pot găsi atât la Serviciul drumurilor din Câmpulung, cât şi la cel din Fălticeni, judeţul Baia. Realizându-se deci şi această imperioasă necesitate naţio­nală, locuitorii comunei Valea-Seacă, ca şi cei din comu­nele vecine Mălini, Drăceni, Găineşti etc. vor avea no­rocul să vadă cu ochii lor cum autorităţile noastre de stat vor desfiinţa „şanţul" peste care timp de aproape 150 ani n'au avut voie să treacă...                          

V. Populaţia comunei.

Populaţia comunei Valea-Seacă, inclusiv cătunul Miron este, în majoritatea ei zdrobitoare, de origină etnică română. După recenzământul general al populaţiei ţării noastre din anul 1930, populaţia comunei Valea-Seacă, cu cea din cătunul Miron, numără 2273 suflete cu 560 de gospodării (menajuri).

            Întreprinderi industriale şi comerciale nu sunt decât trei mori ţărăneşti, o fabrică de cherestea, cinci prăvălii, trei cârciume, patru debite de tutun, şi o bancă populară. Banca populară „Unirea“[…].

             Ceea ce este însă mai interesant decât In oricare altă comună rurală din judeţul Câmpulung, este faptul că, în comuna Valea-Seacă numărul familiilor cu diferite nume, venite în decursul vremurilor trecute din toate părţile ţării, constitue un amestec foarte important din punct de vedere al rasei. Cele 2.273 suflete aparţin la peste o sută nume de familii. Tabloul de mai jos înfăţişează acest conglomerat de populaţie rurală, din care se poate trage concluzia referitoare la vitalitatea fiecărei familiei în parte.

*VOM CONTINUA PREZENTAREA MONOGRAFIEI PREZENTÂND CÂTE UN CAPITOL DIN ACEASTA ÎN FIECARE LUNĂ PÂNĂ LA PREZENTAREA INTEGRALĂ.

Oops! This site has expired.

If you are the site owner, please renew your premium subscription or contact support.