BLOG CENACLU Post New Entry

Blog al cenaclului "Aspiraţii" coordonat de prof. Timu Cristina. Blogul oferă membrilor cenaclului să -şi editeze lucrările proprii şi să le publice pe site. Vizitatorii site-ului au prilejul citească lucrările şi să le aprecieze critic.

view:  full / summary

ARTICOL PUBLICAT PE ECOMUNITATE

Posted by mihaifedo on August 14, 2012 at 2:25 AM Comments comments (0)

PRIMUL MUZEU DIN LOCALITATEA VALEA MOLDOVEI

„Istorie şi cultură tradiţională la Valea Moldovei”

Muzeul „Istorie şi cultură tradiţională la Valea Moldovei” răspunde nevoii de identitate istorică a comunităţii.

Două din cele 3 spaţii ale muzeului au fost finalizate şi deschise publicului larg cu ocazia desfăşurării activităţii de schimb cultural din cadrul programului eCULTURA, proiectului CULTURA PRIN CUNOAŞTERE TIC – 048. Activitatea de schimb cultural din 02.07.2012 a permis vizitarea spaţiilor muzeului de către membri ai comunităţilor partenere în proiect – Valea Moldovei, Suceava şi Cândeşti, Botoşani.

Un rol important în atingerea obiectivului de realizare a muzeului l-a avut şi echipa RECL Valea Moldovei care în perioada ianuarie 2012-aprilie 2012 a organizat o campanie vastă de colectare a obiectelor vechi din gospodăriile ţărăneşti din Valea Moldovei, campanie concurs, care s-a finalizat pe 25 aprilie 2012 când APL Valea Moldovei prin persoana primarului Moroşan Constantin a premiat pe toţi cei care au contribuit cu obiecte vechi – peste 250 obiecte din care majoritatea se regăsesc astăzi în sala a doua a muzeului. Fedorovici Mihai – cel care a organizat campania a suplimentat premiile acordate atât cele în bani cât şi asigurarea diplomelor de recunoaştere a contribuţiei fiecărui donator la realizarea muzeului.

De realizarea muzeului s-a ocupat domnul Mugur Andronic, care în datele sintetice despre domnia sa menţionează: „ […] doctor în ştiinţe istorice, arheolog expert, evaluator autorizat bunuri culturale, membru al Societăţii Scriitorilor din Bucovina […],fondatorul, animatorul şi preşedintele primei organizaţii neguvernamentale din Bucovina - SOCIETATEA CULTURALA „ŞTEFAN CEL MARE” – BUCOVINA. Iniţiatorul premiilor anuale în cultura bucovineană „Crucea Sfântului Ştefan cel Mare", editorul seriei de monografii „Pagini din Istoria şi cultura Bucovinei” semnatar a 16 cărţi de istorie, arheologie, proză şi poezie […],fiind şi primul şi unicul până acum istoric care a reprezentat Bucovina la un congres mondial la Dublin, Irlanda […]. a condus numeroase şantiere arheologice şi mai multe proiecte de cercetare şi culturale cu finanţare europeană[…]. Decorat al preşedinţiei Române cu distincţia „Meritul Cultural", în grad de Cavaler (2011).” (document din sala 2 a muzeului).

Prima sală a muzeului este sala de documentaristică şi arheologie. Aici sunt expuse fotocopii după documente din istoria localităţii cât şi rezultatele cercetărilor arheologice realizate pe raza comunei. Un document foarte important pentru comună este fotocopia „Actul original de constituire a Obştii de Valea Seacă – Hotărârea Înaltei Comisii din Cernăuţi din 9 iunie 1874.”

           Din Raportul de cercetare arheologică întocmit dr. Mugur Andronic şi dr. Bogdan Niculică menţionam câteva aspecte: „Ţinând cont că localitatea Valea Moldovei ( în perioada interbelică fostă Valea Seacă), comuna cu acelaşi prim nume menţionat, se cunoştea de câteva decenii faptul că în punctul „Imaş”, din spatele fostului sediu al primăriei, s-ar afla un sit arheologic, definit prin unele modeste ridicături ale terenului, 6-7 la număr dar şi acela că în prezent nu se mai observă aproape nimic concludent […].Cu ajutorul nemijlocit al primăriei comunei executându-se un sondaj arheologic pentru definirea unei eventuale stratigrafii mai concludente, într-un loc ceva mai înălţat, unde aceasta ar fi existat eventual, pentru a putea fi surprinsă. Încurajator, încă de la prima pani de hârleţ, au început să apari rare bucăţele de cărbuni. Ulterior, fără conturarea evidentă profilul săpăturii a unor straturi distincte, bine evidenţiate cromatic si ca textură, s-a constatat totuşi existenţa de la adâncimea de circa 40 cm doar a unei lentile de pământ ceva mai deschisă la culoare, late de circa 15 cm, cu un eventual conţinut de cenuşi, în această depunere descoperindu-se şi un număr redus de fragmente ceramice.

     Analiza pedologiei preliminară a unui eşantion de astfel de pământ, efectuată la Oficial Judeţean de Studii Pedologice şi Agrochimice Suceava a dus în cele din armă la următoarele rezultate: Ph - 432, humusul 2,07, materie organică - 16,98% iar cantitatea de cenuşă din compoziţia eşantionului - 83,02%. Desigur, ultimul procent este mai mult decât edificator. Materialul ceramic, lucrat exclusiv cu roata, deosebit de fragmentat şi foarte redus cantitativ (sub 30 de mici fragmente), a fost realizat, fără excepţie, dintr-o pastă fină, cu cioburi bine mărunţite ca ingredient, arsă mai frecvent oxidant incomplet, mai rar complet. Ca forme, se remarcă doar o tortiţă aproape întreagă, în secţiune relativ dreptunghiulară, ca o nervură slab conturată pe partea superioară, care a aparţinut unei căniţe. Toate acestea de până acum ne-au dat certitudinea existenţei aici a unei movile de natură funerară şi implicit a unei vechi necropole.

      Atât caracteristicile tumulului, dar, mai ales, cele ale inventarului său ne-au determinat să atribuim - în acest stadiu al cercetării - complexul arheologic investigat, chiar dacă deocamdată parţial culturii Tumulilor carpatici, cu o datare cuprinzând secolul al IV-lea d. CH. În ceea ce priveşte alte situri aparţinând culturii Tumulilor carpatici (al cărei areal cuprinde un larg spaţiu, a cărui coloană vertebrală o reprezintă Carpaţii de nord, din valea Tisei Superioare, în zona Nistrului Superior şi apoi, spre sud, până în judeţul Neamţ), ele an mai fost identificate în judeţul Suceava până acum doar la Botoşana şi la Boroaia, unde s-au efectuat şi săpături arheologice. Desigur, în chip firesc, este necesară pentru întregirea informaţiilor, continuarea acestei cercetări în cursul anului actual pentru epuizarea ştiinţifică a complexului astfel identificat (posibil cenotaf ?).”                   

          Tot dr. Mugur Andronic, ne spune în articolul informativ din sala unu a muzeului „ Informaţii străbătând timpul” următoarele: „ Începuturile istoriei locuirii umane a teritoriului actualei comune Valea Moldovei este departe de a fi binecunoscută. Datorită eforturilor de organizare a muzeului şi a cercetărilor noastre recente de teren, acum se poate face deja o schiţare a ei. Fiind un teritoriu mai puţin prielnic locuirii umane […]. Din descoperirile noastre arheologice rezultă existenţa deasupra Coastei Cioatelor doar a unei singure aşezări propriu-zise, foarte vechi aparţinând culturii Cucuteni, veche de circa 6 000 ani. […] o comunitate umana restrânsă şi destul de săracă pentru vremea sa. Ea a venit, în mod normal, de dincolo de râul Moldova […]. O altă aşezare, tot de mărime şi de intensitate de locuire modestă, s-a aflat pe pantele terenului de pe partea dreaptă a pârâului Trestia, la ieşirea din Valea Seacă spre Slatina, în dreptul podului rutier. Pe lângă numeroase spărturi de rocă, specifice obţinerii de unelte, cu urme evidente de cioplire umană, intenţionată, s-au descoperit şi câteva fragmente ceramice, din vase lucrate numai cu mâna, realizate din lut amestecat cu nisip cu bobul mai mare, caracteristică epocii bronzului, vechi de circa 3.000 de ani. Tot din aceste timpuri ar data şi punctul locuit de pe vârful Dealului Iancului, punct de prezenţă umană, la est de releul de telefonie mobilă, documentat prin produse de cioplire de roci şi un fragment ceramic, care după caracteristici aparţine tot epocii bronzului[…].Ulterior, alt nivel de locuire umană în comună aparţine erei creştine, secolelor III IV, aşezarea fiind plasată pe ogoarele din spatele actualei biserici din centrul satului (resturi de lut ars, cu urme de nuiele împletite de la pereţii locuinţelor, ceramică fragmentară lucrată tipic, la roata olarului ). Locuitorii acestui sat, încă păgâni, geţi în amestec cu neamuri germanice venite din nord, au îngropat nu departe de aşezare, resturile de ardere (morţii încă se incinerau) ale unor personalităţi de vază, şefi şi războinici sub movile ridicate ritual. Dintre acestea aparţinând culturii arheologice a Tumulilor carpatici (sec. III- IV d. CH.) una a fost cercetată arheologic parţial în 201.Odată cu invazia cumplită a hunilor, cele mai multe aşezări de la răsărit de Carpaţi dispar, în arealul comunei viaţa sedentară apărând cel mai sigur de abia după descălecatul Moldovei, când datorită puternicului curent de colonişti veniţi de peste munţi se creează numeroase sate până departe, la Nistru.”

         Rămâne de terminat sale 3 a muzeului pentru care materialele sunt pregătite dar mai sunt necesare investiţii în amenajarea spaţiului. Aici se va găsi un război de ţesut şi patru manechine îmbrăcate în costume populare tradiţionale.

Articol scris de prof. Fedorovici Mihai

PROPUNERI REVISTA ASPITATII

Posted by Fedorovici Mihai on August 8, 2012 at 11:40 AM Comments comments (0)

STRĂBUNICII MEI

(eseu)

              Deschid cartea. O răsfoiesc alene să observ imagini. Acestea îmi plac mie! Imagini cu peisaje, oameni, îmbrăcăminte, obiceiuri. Printre paginile volumului, găsesc o fotografie îngălbenită de timp. Memoria ei, însă, este vie. Alături de mine este mama mea scumpă, Maria. Are un nume predestinat pentru a face bine şi de aceea este iubită de toţi. O admirăm amândouă! Mama îmi spune că în fotografia îngălbenită se observă şi chipul bunicului, alături de un coleg de şcoală, consătean de-al nostru, mort în al doilea război mondial. Avea nouăsprezece ani. Ne povestea bunica noastră, care-l cunoştea bine, că venise vestea-n sat despre rănirea gravă a lui Gheorghiţă Munteanu. Primise ordin să apere un sat de lângă Mărăşeşti. Ceilalţi camarazi erau în retragere. Purta mitralieră cu rapiditate de la stânga la dreapta. Secera tot ce venea spre dânsul şi spre colegii săi de arme din traseu. Noapte fiind, focul său a fost desigur zărit. La un moment dat deasupra cazematei a explodat un obuz. Mulţi au murit pe loc. Gheorghiţă a fost grav rănit la cap. O schijă i-a smuls dinţii din faţă, altele i-au pătruns în obraz şi în piept. Curgea sângele şuvoi. Nu putea vorbi. Gura îi era plină de pământ şi sânge. După încetarea luptei a fost luat cu targa de cei rămaşi şi dus la spitalul de companie. A doua zi, pe la prânz, Gheorghiţă a închis ochii pentru totdeauna. Memoria fotografiei noastre îi păstrează deschişi şi melancolici. De ce oare? Probabil îşi simţea mai bine decât alţii destinul. O soartă tristă dar care se bucură de recunoştinţa noastră veşnică. Bunicul era în clasa a doua primară. Mama ţine minte că el i-a povestit despre această poză. Cei doi băieţi îmbrăcaţi frumos, în costume naţionale, din zona noastră a Bucovinei, mai precis din Valea Moldovei, judeţul Suceava, erau pregătiţi pentru a merge la biserică. Lucrase mult străbunica pentru ca şă-i facă un asemenea costum. Cămaşa albă din fire de bumbac era cusută cu „pui” negri pe la poale şi pe la mâneci. Cusutul era o preocupare de mare importanţă în satul şi zona înconjurătoare. În cadrul cusăturilor, punctele aveau denumiri diferite: cu punctul se desena altiţa şi registrele acesteia, uneori umplându-se spaţiile îmguste, „butucaşul” era punctul de umplutură preferat pentru calităţile de acoperire, ca de altfel ,,cruciţa” când se foloseau două sau trei fire, asigurându-se o oarecare oblicitate a motivelor. „Lănţişorul” era folosit îndeseobi tot ca punct de umplutură în special când se lucra cu liniile ce desenau altiţa şi registrele ei, pentru ca punctele de „înceţ” cunoscute şi sub numele de „bătrâneşti” să fie folosite pe lăţimea câmpului ornamental, pornindu.se de sus în jos şi de la dreapta la stănga .Chiar dacă astăzi pânza de in sau de cânepă este înlocuită de pânza procurată din comerţ, femeile lucrează cămăşile tot cu aceleaşi puncte tradiţionale. Meşteşugul cusutului, cu adânci rădăcini ancestrale a rămas viu în satele noastre iar cămăşile şi alte piese de port trecând prin faimă demult graniţele judeţului şi chiar ale ţării. Brâul era lucrat cu flori colorate alese pe un fond de lână neagră. Iţarii erau de un alb imaculat, confecţionaţi din pânză de cânepă. În procesul ei de confecţionare erau câteva procedee obligatorii. După ce era ţesută, pânza era spălată în pârâul cald de vară, bătută cu maiul (obiect din lemn) şi întinsă apoi pe o pajişte verde, curată, lăsată la soare ca să se albească. Procesul se repetă câteva zile însorite, până ce pânza era foarte albă şi curată. Abia apoi era croită în obiecte de îmbrăcăminte.

                  Costumul băieţilor bucovineni mai includea pălăria sau căciula dacă era iarnă şi opincile de regulă. Copiii mai înstăriţi aveau pantofi sau sandale. Printre aceştia se număra şi bunicul care după cum spuneam se ducea mai totdeauna la biserică, fiindcă nu locuiau departe de aceasta şi încălţând mai rar pantofii şi nefiind obişnuit cu aceştia s-a împedicat de un bolovan şi a căzut. Câtă supărare! Şi-a murdărit iţarii în genunchi. Nu s-a mai putut duce la slujbă. S-a întors acasă plângând. Ai lui l-au certat. Dar când a apărut în uşă străbunicul, vaietele s-au oprit. El l-a mângâiat, l-a schimbat, scoţându-l din gura „duşmanului”, fiindcă tot aşa a păţit şi el odată şi nu l-a scăpat nimeni de la necaz. De câte ori întâlnesc această imagine fotografică îmi amintesc de necazul şi durerea celor de demult, de războiul care nu i-a ocolit. Şi uneori poate am râs în gând că iţarii din fotografie mai poartă o urmă de tină (noroi) dar n-aş da totuşi această fotografie pentru nimic în lume!

Ea reprezintă o parte din viaţa mea!

PĂSCUŢOI MARIA MELEXIMA

 


Rss_feed

Oops! This site has expired.

If you are the site owner, please renew your premium subscription or contact support.